Die Münzsammlung
Honorarkonsulat Republik Moldau Neuhaus

CONSULATUL ONORIFIC AL REPUBLICII MOLDOVA

HONORAKONSULAT DER REPUBLIK MOLDAU - HONORARY CONSULATE OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA 

CARINTIA-KÄRNTEN-CARINTHIA 

Landkarten aus dem 15.-20. JH
und Münzen der Antike bis zur Gegenwart 

Hărți din secolele XV-XX și monede din Antichitate până în prezent
Maps from the 15th-20th Century and Coins from Antiquity to the Present

Historische Landkarten ~ Hărți istorice ~ Historical maps

Vniuerselle, liure IIII 

1. Stammdaten & Technische Angaben

  • Klassifikation: Kartographie / Holzschnitt / Renaissance-Geographie
  • Titel (Kopfzeile): Vniuerselle, liure IIII. – Paginiert mit Seitenzahl 1049.
  • Urheber: Sebastian Münster (1488-1552).
  • Ausgabe / Druck: Heinrich Petri, Basel, Mitte des 16. Jahrhunderts (basierend auf den Holzstöcken der lateinischen Edition von 1556, hier in der französischen Übersetzung).
  • Technik: Holzschnitt (Text und Karte von derselben Form gedruckt).
  • Maße: Bildgröße:15 x 16 cm; Blattgröße: 27 x 20 cm.
  • Unterlage: Handgeschöpftes Büttenpapier mit sichtbaren Siebrippen.
  • Kolorit: Spätere, sehr sorgfältige Aquarell- und Gouachekolorierung (Altkolorit-Stil). Kräftiges Oxidrot für die Gebirgszüge, kontrastierendes Kobaltblau für die Gewässer, Zinnoberrot für die Stadtvignetten.

2. Kartographischer Kontext & Typus

Die Karte gehört zum Typus der sogenannten „Sitten- und Länderkarten“ der Renaissance. Sie verzichtet auf ein mathematisches Gradnetz und nutzt stattdessen eine bildhafte, fast panoramische Perspektive. Der Blickwinkel ist nach Süden/Südosten gerichtet (Südnordung). Die Karte dient dazu, das im 16. Jahrhundert durch die osmanische Expansion hochgradig im Fokus der europäischen Öffentlichkeit stehende Gebiet von Dacia (Südosteuropa) zu illustrieren.

3. Regionalspezifischer Schwerpunkt: Moldawien & Siebenbürgen

Das moldawische Territorium (Moldau):

  • Am rechten (östlichen) Kartenrand, eingebettet zwischen dem Gebirgszug der Karpaten (Carpatus berg) und dem Schwarzen Meer (Pontus), ist die Region klar als Moldau beschriftet.
  • Der Flusslauf des Dnister (Nester ft.) bildet die Grenze zur nördlich gelegenen Region Podolia.
  • Direkt an der Mündung des Dnister in das Schwarze Meer ist die strategische moldawische Festungsstadt Kilia (Kila) verzeichnet. Weiter südlich schließt sich die Walachei (Walachia) an.

4. Texttranskription & Analyse (Französische Edition)

Der unter der Karte stehende Text beschreibt die Topographie in französischer Sprache:

  • Einleitung: Eine Erklärung, dass diese Tabelle Siebenbürgen und die angrenzenden Regionen zeigt, in welche die alte Region Dacia unterteilt ist: „...Valachie, Bulgarie, Transsylvanie, Seruie, Rascie, Moldauie, ou Moldau, &c.“
  • Die Städte Siebenbürgens: Aufzählung der sieben bedeutendsten Städte: Cronenstat, Hermenstat, Schlefspurg (Schäßburg), Meduuich (Mediasch), Clausemburg (Klausenburg), Bistrich (Bistritz) und Vueiffemburg (Karlsburg).
  • Hermannstadt-Hymnus: Hermenstat wird als fast so groß wie Wien („presque aussi grande qu'est Vien-ne en Austriche“) und außerordentlich stark befestigt beschrieben, geschützt durch Sümpfe und Teiche („estangs, viuiers & marescages“).
  • Der Rote Turm: Explizite Erwähnung der „Tour rouge“, eine Festung in den engen Bergpässen an einem fließenden Fluss, die den Zugang zum Land wie eine Barriere kontrolliert.

5. Musealer Erhaltungszustand

Das Blatt befindet sich in einem authentischen, sammelwürdigen Zustand:

  • Die Ränder des Büttenpapiers sind gut erhalten und zeigen die typische, leichte Alterstönung an den Kanten.
  • Das Druckbild des Holzschnitts und der Typen (Antiqua und Fraktur) ist gestochen scharf.
  • Die vom Nutzer erwähnten leichten Farbflecken auf der Rückseite (Verso) sind typische Spuren des manuellen Farbauftrags (Aquarell-Durchschlag), welche die Individualität dieses spezifischen Blattes unterstreichen.

1. Date de identificare și specificații tehnice

  • Clasificare: Cartografie / Xilogravură / Geografie renascentistă
  • Titlu (Antet): Vniuerselle, liure IIII. – Paginație cu numărul de pagină 1049.
  • Autor: Sebastian Münster (1488-1552).
  • Ediție / Tipar: Heinrich Petri, Basel, mijlocul secolului al XVI-lea (bazat pe plăcile de lemn ale ediției latine din 1556, aici în traducere franceză).
  • Tehnică: Xilogravură (textul și harta sunt imprimate de pe aceeași matrice).
  • Dimensiuni: imaginea: 15 x 16 cm; foaia: aprox. 27 x 20 cm.
  • Suport: Hârtie manuală de tip „Bütten” cu livreuri (nervuri ale sitei) vizibile.
  • Colorit: Colorare ulterioară, foarte minuțioasă, în acuarelă și guașă (stil colorit vechi / altkolorit). Roșu oxid intens pentru lanțurile muntoase, albastru cobalt contrastant pentru ape, roșu cinabru pentru vinietele orașelor.

2. Context cartografic și tipologie

Harta aparține tipologiei așa-numitelor „hărți de moravuri și țări” (Sitten- und Länderkarten) din perioada Renașterii. Aceasta renunță la o rețea matematică de coordonate (paralele și meridiane) și folosește în schimb o perspectivă ilustrativă, aproape panoramică. Unghiul de vizualizare este orientat spre sud/sud-est (orientare spre sud). Harta are scopul de a ilustra teritoriul Daciei (Europa de Sud-Est), o regiune aflată intens în atenția opiniei publice europene în secolul al XVI-lea din cauza expansiunii otomane.

3. Focus regional specific: Moldova și Transilvania

Teritoriul moldovenesc (Moldova):

  • La marginea dreaptă (estică) a hărții, încadrată între lanțul muntos al Carpaților (Carpatus berg) și Marea Neagră (Pontus), regiunea este etichetată clar ca Moldau (Moldova).
  • Cursul râului Nistru (Nester ft.) formează granița cu regiunea Podolia, situată la nord.
  • Chiar la vărsarea Nistrului în Marea Neagră este marcată cetatea strategică moldovenească Kilia (Chilia/Kila). Mai la sud se învecinează cu Țara Românească (Walachia).

4. Transcrierea și analiza textului (Ediția franceză)

Textul aflat sub hartă descrie topografia în limba franceză:

  • Introducere: O explicație conform căreia acest tabel prezintă Transilvania și regiunile învecinate în care este împărțită vechea regiune Dacia: „...Valachie, Bulgarie, Transsylvanie, Seruie, Rascie, Moldauie, ou Moldau, &c.”
  • Orașele Transilvaniei: Enumerarea celor mai importante șapte orașe: Cronenstat (Brașov), Hermenstat (Sibiu), Schlefspurg (Sighișoara), Meduuich (Mediaș), Clausemburg (Cluj), Bistrich (Bistrița) și Vueiffemburg (Alba Iulia).
  • Imnul orașului Sibiu: Hermenstat (Sibiu) este descris ca fiind aproape la fel de mare ca Viena („presque aussi grande qu'est Vien-ne en Austriche”) și extrem de puternic fortificat, fiind protejat de mlaștini și iazuri („estangs, viuiers & marescages”).
  • Turnul Roșu: Menționarea explicită a „Tour rouge” (Turnul Roșu), o fortăreață situată în trecătorile înguste ale munților, de-a lungul unui râu curgător, care controlează accesul în țară asemenea unei bariere.

5. Starea de conservare (din punct de vedere muzeal)

Foaia se află într-o stare autentică, de calitate de colecție:

  • Marginile hârtiei manuale sunt bine conservate și prezintă patina ușoară de îmbătrânire, tipică pe margini.
  • Imaginea imprimată a xilogravurii și a caracterelor tipografice (Antiqua și Fraktur) este extrem de clară.
  • Ușoarele pete de culoare de pe verso (partea din spate), menționate de utilizator, sunt urme tipice ale aplicării manuale a culorii (trecerea acuarelei prin foaie), ceea ce subliniază caracterul unic al acestui exemplar specific.

1. Basic Data & Technical Specifications

  • Classification: Cartography / Historical Geography / Renaissance Humanism
  • Title (Header): EVROPÆ TABVLA IX (Ninth Map of Europe by Ptolemy)
  • Creator / Cartographers: Claudius Ptolemy (Geographical prototype, 2nd century AD); Giacomo Gastaldi (Cartography, design); Girolamo Ruscelli (Editor/Redaction).
  • Print / Publisher: Vincent Valgrisi, Venice, 1562.
  • Technique: Copperplate engraving on handmade laid paper with chain lines.
  • Dimensions: 23 X 30.4 cm
  • Coloring: Contemporary hand coloring; manual outline coloring of the coordinate grids in dusky pink and olive green; bodies of water and river courses highlighted in deep mineral blue. DACIA underlined in red by hand.

2. Cartographic and Historical Context

This sheet comes from one of the most significant Italian editions of Ptolemy's Geographia in the 16th century. Giacomo Gastaldi reduced Ptolemy's monumental maps into a handy atlas format for this purpose, while Girolamo Ruscelli edited the work. Tabula Europae IX displays the ancient geography of Southeastern Europe and comprises the territories of Dacia (Romania, Moldova), Sarmatia (Ukraine), Mysia (Bulgaria/Serbia), and Thracia (Greece/Turkey).

3. Region-Specific Focus: The Territory of Moldavia

Although the map utilizes the ancient Ptolemaic grid, the topography accurately depicts the area that formed the Principality of Moldavia during the Late Middle Ages and the Early Modern period (the region between the Eastern Carpathians, the Prut, and the Dniester rivers down to the Black Sea).

River and Coastal Morphology of the Moldavian Region:

  • The Tyras (Tyras fl.): The Dniester forms the prominent, blue-colored eastern border of the region on the map. It is depicted as a mighty river flowing from the northern mountains (Carpathian foothills) directly into the Black Sea. At its mouth, the ancient colony of Tyras is marked (the later Cetatea Albă / Bilhorod-Dnistrovskyi – a historic Moldavian fortress).
  • River Mouths and the Delta: South of the Dniester, the mouth of the Danube river follows (here with the Ptolemaic islands of Peuce and Achillis insula / Snake Island). This strategically vital delta and coastal area controlled access to Moldavian trade routes.
  • Steppe and Borderlands: Ancient tribes such as the Arpij, Tyrangitae (both along the Dniester), and Troglodytae are recorded between the rivers. In later Moldavian geography, this area corresponds to the regions of Transnistria, Budjak, and the Chișinău Plain.

Ancient Centers in the Moldavian Cultural Area:

The central lettering "DACIA" spans the entire Carpathian-Moldavian area. The map records important inland centers (such as Zarmizegethusa regia in the west, and Vipianum and Carsidava in the Dacian region), which were rediscovered in the 16th century as the region's historical roots and studied by humanist scholars at the Moldavian court (such as Grigore Ureche and subsequent chroniclers).

4. Museum-Grade Assessment & Visible Features:

  • Print Quality: Excellent, strong plate impression with clear definition of the topographical engravings (mountains represented as "molehills", stylized city vignettes with towers).
  • Paper Condition: Light, age-appropriate toning.

EVROPÆ TABVLA IX

1. Stammdaten & Technische Angaben:

  • Klassifikation: Kartographie / Historische Geographie / Renaissance-Humanismus
  • Titel (Kopfzeile): EVROPÆ TABVLA IX (Neunte Europakarte des Ptolemäus)
  • Urheber / Kartographen: Claudius Ptolemäus (Geographische Urform, 2. Jh. n. Chr.); Giacomo Gastaldi (Kartographie, Entwurf); Girolamo Ruscelli (Herausgeber/Redaktion).
  • Druck / Verlag: Vincent Valgrisi, Venedig, 1562.
  • Technik: Kupferstich auf handgeschöpftem Büttenpapier mit Schöpfrippen.
  • Maße: 23 X 30,4 cm
  • Kolorit: Altkoloriert; manuelle Grenzkolorierung der Gradnetzleisten in Altrosa und Olivgrün; Gewässerflächen und Flussläufe in tiefem, mineralischem Blau hervorgehoben. DACIA händisch rot unterstrichen.

2. Kartographischer und Historischer Kontext

Das Blatt stammt aus einer der bedeutendsten italienischen Ausgaben der Geographia des Ptolemäus im 16. Jahrhundert. Giacomo Gastaldi reduzierte hierfür die monumentalen Ptolemäus-Karten auf ein handliches Atlasformat, während Girolamo Ruscelli das Werk edierte. Die Tabula Europae IX zeigt die antike Geographie Südosteuropas und umfasst die Territorien von Dacia (Rumänien, Moldau), Sarmatia (Ukraine), Mysia (Bulgarien/Serbien) und Thracia (Griechenland/Türkei).

3. Regionalspezifischer Schwerpunkt: Das Territorium der Moldau

Obwohl die Karte das antike ptolemäische Raster nutzt, bildet die Topographie exakt den Raum ab, der im Spätmittelalter und der Frühen Neuzeit das Fürstentum Moldau formte (die Region zwischen den Ostkarpaten, dem Pruth und dem Nistru / Dneister bis zum Schwarzen Meer).

Fluss- und Küstenmorphologie der Moldau-Region:

  • Der Tyras (Tyras fl.): Der Dnister bildet auf der Karte die markante, blau kolorierte Ostgrenze der Region. Er ist als mächtiger Strom dargestellt, der aus den nördlichen Gebirgen (Karpaten-Ausläufer) direkt in das Schwarze Meer mündet. An seiner Mündung ist die antike Kolonie Tyras verzeichnet (das spätere Cetatea Albă / Bilhorod-Dnistrowskyj – eine historische moldawische Festung).
  • Die Flussmündungen und das Delta: Südlich des Dnister schließt sich das Mündungsgebiet der Donau an (hier mit den ptolemäischen Inseln Peuce und Achillis insula / Schlangeninsel). Dieses strategisch wichtige Delta- und Küstengebiet kontrollierte den Zugang zu den moldawischen Handelswegen.
  • Die Steppen- und Grenzgebiete: Zwischen den Flüssen sind antike Stämme wie die Arpij, Tyrangitae (beide am Dniester) und Troglodytae vermerkt. In der späteren moldawischen Geographie entspricht dieses Gebiet den Regionen Transnistrien, Budschak und der Chișinău-Ebene.

Antike Zentren im moldawischen Kulturraum:

Der zentrale Schriftzug DACIA erstreckt sich über den gesamten karpatisch-moldawischen Raum. Die Karte verzeichnet wichtige Binnenland-Zentren (wie Zarmizegethusa regia im Westen und Vipianum sowie Carsidava im dakischen Raum), die im 16. Jahrhundert als historische Wurzeln der Region wiederentdeckt und von humanistischen Gelehrten am moldauischen Hof (wie Grigore Ureche und späteren Chronisten) studiert wurden.

4. Museale Zustandsschätzung & Sichtbare Merkmale:

  • Druckqualität: Exzellenter, kräftiger Plattenabdruck mit klarer Definition der topographischen Gravuren (Berge als „Maulwurfshügel“, stilisierte Stadt-Vignetten mit Türmen).
  • Papierbeschaffenheit: leichte, altersadäquate Bräunung

1. Date fundamentale și specificații tehnice:

  • Clasificare: Cartografie / Geografie istorică / Umanismul Renașterii
  • Titlu (Antet): EVROPÆ TABVLA IX (A noua hartă a Europei a lui Ptolemeu)
  • Autor / Cartografi: Claudius Ptolemeu (prototipul geografic, sec. II d.Hr.); Giacomo Gastaldi (cartografie, design); Girolamo Ruscelli (editor/redactare).
  • Tipar / Editură: Vincent Valgrisi, Veneția, 1562.
  • Tehnică: Gravură pe cupru (acvaforte) pe hârtie manuală cu linii de filigran (vergeturi).
  • Dimensiuni: 23 X 30,4 cm
  • Colorit: Colorat de epocă; colorarea manuală a marginilor rețelei de coordonate în roz antic și verde măsliniu; bazinele acvatice și cursurile de apă evidențiate în albastru mineral profund. DACIA subliniat manual cu roșu.

2. Context cartografic și istoric

Această planșă provine dintr-una dintre cele mai importante ediții italiene ale lucrării Geographia de Ptolemeu din secolul al XVI-lea. În acest scop, Giacomo Gastaldi a redus hărțile monumentale ale lui Ptolemeu la un format de atlas la îndemână, în timp ce Girolamo Ruscelli a editat opera. Tabula Europae IX prezintă geografia antică a Europei de Sud-Est și cuprinde teritoriile Daciei (România, Republica Moldova), Sarmatiei (Ucraina), Mysiei (Bulgarien/Serbia) și Thraciei (Grecia/Turcia).

3. Focus specific regiunii: Teritoriul Moldovei

Deși harta folosește rețeaua antică ptolemeică, topografia redă cu exactitate spațiul care a format Principatul Moldovei în Evul Mediu târziu și în perioada modernă timpurie (regiunea dintre Carpații Orientali, Prut și Nistru până la Marea Neagră).

Morfologia fluvială și de coastă a regiunii Moldovei:

  • Tyras (Tyras fl.): Nistrul formează pe hartă granița estică proeminentă, colorată în albastru, a regiunii. Este reprezentat ca un fluviu puternic care izvorăște din munții din nord (ramificațiile Carpaților) și se varsă direct în Marea Neagră. La gura sa de vărsare este marcată colonia antică Tyras (mai târziu Cetatea Albă / Bilhorod-Dnistrovskyi – o cetate istorică moldovenească).
  • Gurile de vărsare și delta: La sud de Nistru se învecinează zona de vărsare a Dunării (aici cu insulele ptolemeice Peuce și Achillis insula / Insula Șerpilor). Această zonă strategică de deltă și coastă controla accesul la rutele comerciale moldovenești.
  • Zonele de stepă și de graniță: Între râuri sunt menționate triburi antice precum Arpij, Tyrangitae (ambele pe Nistru) și Troglodytae. În geografia moldovenească ulterioară, această zonă corespunde regiunilor Transnistria, Bugeac și Câmpia Chișinăului.

Centri antici în spațiul cultural moldovenesc:

Inscripția centrală DACIA se întinde pe întregul spațiu carpatic-moldovenesc. Harta înregistrează centre interioare importante (cum ar fi Zarmizegethusa regia în vest, și Vipianum precum și Carsidava în spațiul dacic), care au fost redescoperite în secolul al XVI-lea ca rădăcini istorice ale regiunii și studiate de cărturarii umaniști de la curtea Moldovei (cum ar fi Grigore Ureche și cronicarii de mai târziu).

4. Evaluare muzeală și caracteristici vizibile

  • Calitatea tiparului: Amprentă de placă excelentă și puternică, cu o definire clară a gravurilor topografice (munți reprezentați ca „mușuroaie de cârtiță”, vignete urbane stilizate cu turnuri).
  • Starea hârtiei: Îngălbenire ușoară, adecvată vârstei.

1. Master Data & Technical Specifications

  • Classification: Cartography / Woodcut / Renaissance Geography
  • Title (Header): Vniuerselle, liure IIII. – Paginated with page number 1049.
  • Author: Sebastian Münster (1488-1552).
  • Edition / Print: Heinrich Petri, Basel, mid-16th century (based on the woodblocks of the Latin edition of 1556, here in the French translation).
  • Technique: Woodcut (text and map printed from the same block).
  • Dimensions: Image size: ; Sheet size: approx. .
  • Medium: Handmade laid paper with visible chain lines.
  • Coloring: Later, very meticulous watercolor and gouache coloring (old-color style). Vibrant oxide red for the mountain ranges, contrasting cobalt blue for the bodies of water, cinnabar red for the city vignettes.

2. Cartographical Context & Typology

The map belongs to the category of so-called "Sitten- und Länderkarten" (customs and land maps) of the Renaissance. It dispenses with a mathematical coordinate grid and instead utilizes a pictorial, almost panoramic perspective. The viewpoint is oriented towards the south/southeast (south orientation). The map serves to illustrate the territory of Dacia (Southeastern Europe), a region that was highly focused on by the European public in the 16th century due to Ottoman expansion.

3. Region-Specific Focus: Moldavia & Transylvania

The Moldavian Territory (Moldavia):

  • On the right (eastern) edge of the map, embedded between the Carpathian mountain range (Carpatus berg) and the Black Sea (Pontus), the region is clearly labeled as Moldau (Moldavia).
  • The course of the Dniester River (Nester ft.) forms the border to the northern region of Podolia.
  • Right at the mouth of the Dniester into the Black Sea, the strategic Moldavian fortress town of Kilia (Kila) is recorded. Further south, Wallachia (Walachia) borders the territory.

4. Text Transcription & Analysis (French Edition)

The text below the map describes the topography in the French language:

  • Introduction: An explanation that this table shows Transylvania and the neighboring regions into which the ancient region of Dacia is divided: “...Valachie, Bulgarie, Transsylvanie, Seruie, Rascie, Moldauie, ou Moldau, &c.”
  • The Cities of Transylvania: List of the seven most important cities: Cronenstat (Brașov), Hermenstat (Sibiu), Schlefspurg (Sighișoara), Meduuich (Mediaș), Clausemburg (Cluj-Napoca), Bistrich (Bistrița), and Vueiffemburg (Alba Iulia).
  • Hermannstadt Hymn: Hermenstat (Sibiu) is described as being almost as large as Vienna (“presque aussi grande qu'est Vien-ne en Austriche”) and extraordinarily heavily fortified, protected by swamps and ponds (“estangs, viuiers & marescages”).
  • The Red Tower: Explicit mention of the “Tour rouge” (Turnu Roșu), a fortress in the narrow mountain passes along a flowing river, which controls access to the land like a barrier.

5. Museum-Grade Condition

The sheet is in an authentic, collectible condition:

  • The edges of the handmade paper are well-preserved and show the typical slight age-toning along the margins.
  • The print quality of both the woodcut and the typefaces (Antiqua and Blackletter/Fraktur) is razor-sharp.
  • The slight color spots on the back (verso) mentioned by the user are typical traces of manual paint application (watercolor bleed-through), which highlight the unique individuality of this specific sheet.

Groșul moldovenesc: O istorie monetară a Principatului Moldovei (1375–1665)

Groșul moldovenesc reprezintă unul dintre cele mai fascinante capitole ale numismaticii est-europene. Timp de aproape trei secole, această monedă a reflectat cu precizie înflorirea economică, alianțele geopolitice și, în final, pierderea treptată a suveranității Principatului Moldovei.

1. Stabilirea sub Petru I Mușat (1375)

Moneda proprie a Moldovei a debutat în jurul anului 1375, sub domnia voievodului Petru I Mușat (1375–1391). În acea perioadă, tânărul principat traversa un avânt economic major, datorat poziției sale pe rutele comerciale transeuropene (cunoscutul „Drum Moldovenesc”), care legau Europa Centrală de coloniile genoveze de la Marea Neagră.

Standardul: Groșul moldovenesc a fost conceput după modelul jumătăților de groș poloneze, fiind bătut din argint de înaltă calitate.

Iconografia clasică: Încă de la aceste prime emisiuni s-a stabilizat o tipologie unică, care va rămâne marca inconfundabilă a țării timp de secole:

Avers: Scutul familiei Mușat (adesea despicat, cu fascie și crini sau roze).

Revers: Capul de bour, simbolul heraldic al Moldovei. Între coarne poartă o stea cu cinci raze, fiind flancat de o roză (de obicei la dreapta) și o semilună (la stânga).

Legenda: În limba latină (de ex. SIMON PETRI WOIWODI / MONETA MOLDAVIE), fapt ce sublinia orientarea vestică și polonă a curții princiare de la acea vreme.

2. Epoca de aur din secolul al XV-lea (Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare)

Sub Alexandru cel Bun (1400–1432) și, mai ales, sub Ștefan cel Mare (1457–1504), moneda a atins stabilitatea maximă și recunoașterea internațională.

Moneziile: Monetăria principală se afla în capitala de atunci, Suceava. În perioadele de expansiune strategică, s-au folosit și ateliere temporare în centre comerciale mari, precum Chilia sau Cetatea Albă, pentru a deservi direct comerțul pontic.

Metrologie: Groșii lui Ștefan cel Mare cântăreau de regulă între 0,50 și 0,70  grame, având un titlu ridicat de argint. Ei circulau nu doar intern, ci erau o valută apreciată în întreg bazinul Mării Negre, în Regatul Poloniei și Marele Ducat al Lituaniei.

Tranziția culturală: Începând cu mijlocul secolului al XV-lea, legendele monetare au trecut treptat de la latină la slava bisericească cu caractere chirilice (de ex. ГОСПОДАР ЗЕМЛИ МОЛДАВСКОИ – Gospodar al Țării Moldovei).

3. Declinul din secolul al XVI-lea și dominația otomană

Odată cu scăderea influenței poloneze și subordonarea tot mai accentuată a Moldovei față de Imperiul Otoman începând cu anii 1530, sistemul monetar a intrat într-o criză profundă.

Inflația: Domnitorii erau constrânși de sultan să plătească tributuri uriașe (peșcheșuri și haraciuri). Pentru a strânge aceste sume, s-a recurs la deprecierea monedei (scăderea cantității de argint și creșterea procentului de cupru).

Experimentul „Despot Vodă”: Sub Despot Vodă (Ioan Iacob Heraclid, 1561–1563) s-a încercat pentru scurt timp introducerea unui sistem monetar modern, după modelul Sfântului Imperiu Roman, cu taleri, dinari și groși fini. Din lipsa minelor proprii de argint și din cauza instabilității politice, reforma a eșuat rapid, piesele sale fiind astăzi mari rarități numismatice.

4. Finalul sub Eustratie Dabija și încheierea emisiunilor (1661–1665)

Sfârșitul formal al groșului moldovenesc autonom este legat ombilical de domnia lui Eustratie Dabija (1661–1665) la Suceava.

Monetăria clandestină de la Suceava: În această perioadă, resursele țării erau atât de epuizate, încât nu se mai puteau bate monede din argint veritabil. Dabija a reactivat monetăria din Suceava, însă aproape exclusiv pentru producția de șalungi (solizi) și groși din cupru pur sau bronz slab argintat.

Economia politică: O mare parte din această producție consta în falsificarea de monede suedeze, livoniene și poloneze, folosite de curte pentru a finanța comerțul extern și mercenarii. Odată cu moartea lui Dabija în 1665, această activitate a încetat, punând capăt definitiv tradiției monetare autonome a Moldovei.

Ulterior, piața moldovenească a fost dominată de monedele otomane și de marii taleri de argint din vestul Europei (în special Leeuwendaalder olandez, din numele căruia a derivat mai târziu denumirea monedei naționale, Leu).

Der Moldawische Groschen: Die Münzgeschichte des Fürstentums Moldau in den Jahren 1375-1655

Der moldawische Groschen (Groschen des Fürstentums Moldau) stellt eines der faszinierendsten Kapitel der südosteuropäischen Numismatik dar. Über fast drei Jahrhunderte spiegelte diese Währung präzise die wirtschaftliche Blüte, die geopolitischen Allianzen und schließlich den schleichenden Souveränitätsverlust des Fürstentums wider.

1. Die Etablierung unter Petru I. Mușat (1375)

Die eigenständige moldauische Münzprägung begann um 1375 unter dem Woiwoden Petru I. Mușat (1375–1391). Zu dieser Zeit erlebte das junge Fürstentum einen enormen wirtschaftlichen Aufschwung, bedingt durch seine Lage an den bedeutenden transeuropäischen Handelsrouten (der sogenannte „Moldauische Weg“), die Mitteleuropa mit den genuesischen Kolonien am Schwarzen Meer verbanden.

Der Standard: Der moldauische Groschen wurde nach dem Vorbild des polnischen Halbgroschens konzipiert und bestand aus hochwertigem Silber.

Das ikonische Münzbild: Bereits auf diesen ersten Emissionen stabilisierte sich eine Typologie, die für Jahrhunderte das unverkennbare Markenzeichen des Landes bleiben sollte:

Avers (Vorderseite): Der Schild des Hauses Mușat (oft gespalten, mit Querbalken und Lilien oder Rosen).

Revers (Rückseite): Der Auerochsenkopf (capul de bour), das heraldische Symbol der Moldau. Zwischen den Hörnern trägt er einen fünfzackigen Stern, flankiert von einer Rose (meist rechts) und einer Mondsichel (meist links).

Legende: In lateinischer Sprache (z. B. SIMON PETRI WOIWODI / MONETA MOLDAVIE), was die damalige westliche und polnische Orientierung des Hofes unterstrich.

2. Die Blütezeit im 15. Jahrhundert (Alexandru cel Bun und Ștefan cel Mare)

Unter Alexandru cel Bun (Alexander dem Guten, 1400–1432) und insbesondere unter Ștefan cel Mare (Stephan dem Großen, 1457–1504) erreichte die Währung ihre größte Stabilität und internationale Akzeptanz.

Münzstätten: Die Hauptmünzstätte befand sich in der damaligen Hauptstadt Suceava. In Zeiten strategischer Expansion (etwa unter Stephan dem Großen) wurden jedoch auch temporäre Werkstätten in Handelszentren wie Chilia oder Cetatea Albă genutzt, um den Schwarzmeerhandel direkt zu bedienen.

Metrologie: Die Groschen von Stephan dem Großen wogen typischerweise um die 0,50 bis 0,70 bei einem recht hohen Feingehalt. Sie zirkulierten nicht nur im Inland, sondern waren ein geschätztes Zahlungsmittel im gesamten Schwarzmeerraum, im Königreich Polen und im Großfürstentum Litauen.

Kultureller Wandel: Ab der Mitte des 15. Jahrhunderts (insbesondere nach dem Fall Konstantinopels 1453 und dem zunehmenden Druck aus dem Osten) wechselten die Münzlegenden unter einigen Herrschern schrittweise von Latein zu Kirchenslawisch in kyrillischer Schrift (z. B. ГОСПОДАР ЗЕМЛИ МОЛДАВСКОИ – Herrscher des moldauischen Landes).

3. Der Niedergang im 16. Jahrhundert und die osmanische Dominanz

Mit dem schwindenden Einfluss Polens und der zunehmenden Unterwerfung der Moldau unter die Oberhoheit des Osmanischen Reiches ab den 1530er Jahren geriet auch das Währungssystem in eine tiefe Krise.

Die Inflation: Die Woiwoden wurden vom osmanischen Sultan zu immer höheren Tributzahlungen (Peșkeș und Haratschs) gezwungen. Um diese enormen Summen aufzubringen, griffen die Herrscher zur Münzverschlechterung (Verrringerung des Silbergehalts bei gleichzeitiger Erhöhung des Kupferanteils).

Desperates Experimente: Unter Despot Vodă (Ioan Iacob Heraclid, 1561–1563) wurde kurzzeitig versucht, ein hochmodernes Währungssystem nach westeuropäischem (heilig-römischem) Vorbild mit Talern, Denaren und feinen Groschen einzuführen. Mangels eigener Silbervorkommen und aufgrund politischer Instabilität scheiterte dieser ambitionierte Versuch jedoch rasch. Die Münzen dieser Ära gehören heute zu den großen numismatischen Raritäten.

4. Das Finale unter Eustratie Dabija und das Ende (1661–1665)

Das formelle Ende des autonomen moldauischen Groschens ist untrennbar mit der Regierungszeit von Eustratie Dabija (1661–1665) in Suceava verbunden.

Die Fälscherwerkstätte von Suceava: Zu dieser Zeit war die wirtschaftliche Kraft des Fürstentums so weit erschöpft, dass keine echten, werthaltigen Silbermünzen mehr geprägt werden konnten. Dabija reaktivierte die Münze von Suceava, allerdings fast ausschließlich zur Produktion von Schillingen (șalungi) und Groschen aus reinem Kupfer oder minderwertig versilbertem Bronzeblech.

Politische Ökonomie: Ein Großteil dieser Produktion bestand aus gefälschten schwedischen, livländischen und polnischen Schillingen, die im Auftrag des Hofes geprägt wurden, um den Außenhandel und die Söldner zu finanzieren. Mit dem Tod Dabijas im Jahr 1665 endete diese illegitime Phase und damit die eigenständige Tradition der moldauischen Groschenprägung endgültig.

Ab diesem Zeitpunkt wurde der moldauische Geldmarkt komplett von osmanischen Währungen (Para, Akçe) sowie westeuropäischen Großsilbermünzen (vor allem dem niederländischen Leeuwendaalder, woraus sich später der Name der heutigen Währung Leu ableitete) dominiert.

Numismatisches Fazit: Der moldauische Groschen spiegelt die evolutionäre Kurve des Fürstentums wider: Ein kraftvoller, westlich orientierter Beginn im späten 14. Jahrhundert, eine glanzvolle Konsolidierung als regionale Wirtschaftsmacht im 15. Jahrhundert und ein von geopolitischem Druck erzwungener Niedergang im 16. und 17. Jahrhundert. Für Sammler und Historiker bildet das unveränderte Motiv des Auerochsenkopfes über diesen langen Zeitraum hinweg eine faszinierende numismatische Konstante.

The Moldovan Groschen: A Monetary History of the Principality of Moldova (1375–1665)

The Moldovan Groschen (gros) represents one of the most compelling chapters in Eastern European numismatics. Across nearly three centuries, this currency accurately mirrored the economic prosperity, geopolitical alliances, and eventual decline of sovereignty of the Principality of Moldova.

1. Establishment under Petru I Mușat (1375)

Moldavia’s independent coinage began around 1375 under the rule of Voivode Petru I Mușat (1375–1391). At the time, the young principality was experiencing a major economic boom due to its strategic position along the vital trans-European trade routes (the so-called "Moldavian Way"), which connected Central Europe to the Genoese colonies on the Black Sea.

The Standard: The Moldavian groschen was modeled after the Polish half-groschen and minted from high-quality silver.

The Iconic Iconography: These initial emissions established a permanent design that remained the unmistakable trademark of the country for centuries:

Obverse: The coat of arms of the Mușat family (often split shield with bars and lilies or roses).

Reverse: The aurochs' head (capul de bour), the heraldic symbol of Moldavia. It features a five-pointed star between its horns, flanked by a rose (usually on the right) and a crescent moon (usually on the left).

Inscription: Written in Latin (e.g., SIMON PETRI WOIWODI / MONETA MOLDAVIE), emphasizing the Western and Polish orientation of the court at that time.

2. The Golden Age of the 15th Century (Alexandru cel Bun and Ștefan cel Mare)

Under Alexandru cel Bun (Alexander the Good, 1400–1432) and especially under Ștefan cel Mare (Stephen the Great, 1457–1504), the currency achieved its highest stability and international acceptance.

The Mints: The primary mint operated in the capital city of Suceava. During periods of strategic expansion, temporary mints were also utilized in major commercial hubs like Chilia or Cetatea Albă to directly facilitate Black Sea trade.

Metrology: Groschen minted under Stephen the Great typically weighed between 0.50 and 0.70 grams and maintained a high silver fineness. They circulated widely, serving as a trusted medium of exchange throughout the Black Sea basin, the Kingdom of Poland, and the Grand Duchy of Lithuania.

Cultural Shift: By the mid-15th century, the coin legends gradually shifted from Latin to Church Slavonic in Cyrillic script (e.g., ГОСПОДАР ЗЕМЛИ МОЛДАВСКОИ – Ruler of the Moldavian Land).

3. 16th-Century Decline and Ottoman Dominance

As Polish influence waned and Moldavia increasingly fell under the suzerainty of the Ottoman Empire from the 1530s onward, the monetary system entered a severe crisis.

Inflation: The voivodes were forced by the Ottoman Sultan to pay increasingly heavy tributes (peșkeș and haraj). To secure these immense sums, rulers resorted to debasing the currency—reducing the silver content while increasing the proportion of copper.

The "Despot Vodă" Experiment: Under Despot Vodă (Ioan Iacob Heraclid, 1561–1563), a brief attempt was made to introduce a modern, Western European-style monetary system based on the Holy Roman Empire's standards, featuring thalers, denars, and fine groschen. Lacking domestic silver mines and plagued by political instability, this ambitious reform quickly collapsed. Today, these coins are among the greatest numismatic rarities of the region.

4. The Finale under Eustratie Dabija and End of Minting (1661–1665)

The formal conclusion of the autonomous Moldavian groschen is intimately tied to the reign of Eustratie Dabija (1661–1665) in Suceava.

The Suceava Forgery Mint: By this era, the principality's economic resources were so depleted that genuine, high-value silver coins could no longer be struck. Dabija reactivated the mint at Suceava, but almost exclusively produced shillings (șalungi) and groschen made of pure copper or poorly silver-plated bronze.

Political Economy: Much of this production consisted of counterfeit Swedish, Livonian, and Polish shillings, minted on behalf of the court to fund foreign trade and pay mercenary troops. Following Dabija’s death in 1665, this operation ceased, bringing a definitive end to Moldavia's independent minting tradition.

From this point forward, the Moldavian currency market was dominated by Ottoman coinage and large Western European silver thalers (most notably the Dutch Leeuwendaalder, from which the name of the modern currency, the Leu, was later derived).

1: 2 Groș [Alexandru cel Bun ~ 1400–1432]

Varianten: 

✠ MONE • ALEXANDRI 

Doppelgroschen (dublugroș) 

  • Herrscher: Alexandru cel Bun oder Alexander der Gute († 3. Januar 1432) 
  • Münztyp: Doppelgroschen (Typ II / Typ IV) 
  • Material: Silber (Ag), Gewicht: ca. 1,22 g – 1,25 g 
  • Datierung: 1400–1432 
  • Herkunft: Fürstentum Moldau (Suceava) 
  • Rund (unregelmäßig), gehämmert

 

Beschreibung

  • Vorderseite (Avers): Das moldauische Wappen: Auerochsenkopf mit einem fünfzackigen Stern zwischen den Hörnern. Links (heraldisch rechts) eine Rose mit fünf Blütenblättern, rechts (heraldisch links) eine Mondsichel. 
  • Schrift: Latein (Unziale Schrift) 
  • Beschriftung: ✠ MONE • ALEXANDRI (oder ✠ MONE • ALEXANDRV)

 

  • Rückseite (Revers): Ein vertikal gespaltener Wappenschild. Im linken Feld drei Querbalken (Gräten), im rechten Feld Lilien (meist 5 bis 7 Lilien). Über dem Schild befindet sich ein Helm (manchmal auch ein kleinerer Auerochsenkopf als Helmzier). 
  • Schrift: Latein (Unziale Schrift) 
  • Beschriftung: ✠ WD • MOLDAVIENSIS (Abkürzung für Wayvoda Moldaviensis / Woiwode der Moldau)

 

Historischer Kontext & Bedeutung

Diese Silbermünze ist ein herausragendes numismatisches Zeugnis für die Konsolidierung und den wirtschaftlichen Aufschwung des Fürstentums Moldau zu Beginn des 15. Jahrhunderts. Während seiner langen, 32-jährigen Regierungszeit gelang es Alexandru cel Bun, dem Land eine Phase der inneren Stabilität, des Friedens und des florierenden Handels zu sichern. Er reorganisierte die Staatsverwaltung und baute das moldauische Münzwesen systematisch aus.

Der Doppelgroschen spiegelt den wachsenden Wohlstand und die politische Repräsentation des Fürstentums wider. Die heraldischen Elemente auf der Rückseite (die Balken und Lilien) zeigen deutliche west- und mitteleuropäische Einflüsse, insbesondere durch die engen diplomatischen und lehnsrechtlichen Beziehungen zum Königreich Polen und dem Haus Anjou. Die Münzen wurden in der zentralen landesherrlichen Münzstätte in der Hauptstadt Suceava geschlagen.

Dank der stabilen Silberqualität besaß das moldawische Geld unter Alexandru cel Bun eine hohe Kaufkraft und genoss im regionalen sowie internationalen Handel (entlang der wichtigen moldauischen Handelsstraßen zwischen Mitteleuropa und dem Schwarzen Meer) ein hohes Ansehen. Die Erträge aus diesem blühenden Handel und dem stabilen Währungssystem erlaubten es dem Fürsten zudem, als bedeutender Förderer der Kultur aufzutreten und namhafte Klöster wie Bistrița und Moldovița zu gründen.

Konservatorischer Hinweis: Die unregelmäßige Rundung und die variierende Dicke des Schrötlings (Flans) sind typische Merkmale der mittelalterlichen Hammerprägung. Jedes Stück ist ein Unikat, da der Silberrohling von Hand zwischen Ober- und Unterstempel platziert und mit einem gezielten Hammerschlag geprägt wurde.

Dublugroș 

  • Domnitor: Alexandru cel Bun († 3 ianuarie 1432)
  • Tip monetar: Dublu gros (Tip II / Tip IV)
  • Material: Argint (Ag), Greutate: cca. 1,22 g – 1,25 g
  • Datare: 1400–1432
  • Origine: Principatul Moldovei (Suceava)
  • Rotundă (neregulată), bătută cu ciocanul

 

Descriere

  • Avers: Stema Moldovei: cap de bour cu stea cu cinci raze între coarne. La stânga (dreapta heraldică) o roză cu cinci petale, la dreapta (stânga heraldică) o semilună.
  • Scriere: Latină (Scriere uncială)
  • Legendă: ✠ MONE • ALEXANDRI (sau ✠ MONE • ALEXANDRV)

 

  • Revers: Scut despicat vertical. În cartierul din stânga trei fascii (bări), în cartierul din dreapta crini (de regulă între 5 și 7 crini). Deasupra scutului se află un coif (uneori și un cap mic de bour ca cimier).
  • Scriere: Latină (Scriere uncială)
  • Legendă: ✠ WD • MOLDAVIENSIS (prescurtare pentru Wayvoda Moldaviensis / Voievod al Moldovei)

 

Context istoric & Semnificație

Această monedă de argint este o mărturie numismatică de excepție a consolidării și avântului economic al Principatului Moldovei la începutul secolului al XV-lea. În timpul lungii sale domnii de 32 de ani, Alexandru cel Bun a reușit să asigure țării o perioadă de stabilitate internă, pace și comerț înfloritor. A reorganizat administrația statului și a dezvoltat în mod sistematic sistemul monetar moldovenesc.

Dublul gros reflectă prosperitatea crescândă și reprezentarea politică a principatului. Elementele heraldice de pe revers (bările și crinii) arată influențe clare din Europa Occidentală și Centrală, în special datorită relațiilor diplomatice și de vasalitate strânse cu Regatul Poloniei și Casa de Anjou. Monedele au fost bătute în monetăria centrală domnească din capitala Suceava.

Datorită calității stabile a argintului, moneda moldovenească din timpul lui Alexandru cel Bun avea o putere de cumpărare mare și se bucura de un prestigiu deosebit în comerțul regional și internațional (de-a lungul importantelor rute comerciale moldovenești care legau Europa Centrală de Marea Neagră). Veniturile din acest comerț înfloritor și din sistemul monetar stabil i-au permis domnitorului, de asemenea, să acționeze ca un important protector al culturii și să fondeze mănăstiri de renume, precum Bistrița și Moldovița.

Notă de conservare: Rotunjimea neregulată și grosimea variabilă a flanului sunt caracteristici tipice pentru baterea medievală cu ciocanul. Fiecare piesă este un unicat, deoarece blancul de argint era așezat manual între stanța superioară și cea inferioară, fiind bătut cu o lovitură precisă de ciocan.

Doublegroș 

  • Ruler: Ștefan III cel Mare or Stephen the Great (* c. 1433 in Borzești; † July 2, 1504 in Suceava)
  • Coin Type: Type IIa
  • Material: Silver (Ag), Weight: 0.51 g
  • Date: 1457-1504
  • Origin: Principality of Moldavia (Suceava)
  • Round (irregular), hammered

 

Description

  • Obverse (Avers): Shield with a double cross in the center
  • Script: Latin (Uncial script)
  • Inscription: ✠ STEFANUS VOIEVO

 

  • Reverse (Revers): Aurochs head with a five-pointed star between the horns, a five-petaled rose on the left, and a crescent moon on the right.
  • Script: Latin (Uncial script)
  • Inscription: ✠ MONETA MOLDAVIE

 

Historical Context & Significance

This silver coin is an important testament to the economic and political golden age of the Principality of Moldavia under Stephen the Great. During his reign of nearly 50 years, Stephen not only consolidated his country's independence against the Ottoman Empire, Poland, and Hungary, but also fundamentally reformed the monetary system.

Type IIa is characterized by a particularly fine artistic execution and reflects the European influence on Moldavian heraldry (especially through the fleurs-de-lis and the Gothic shield). The coins were struck at the princely mint in the former capital of Suceava.

The Moldavian groschen (gros) was a stable and highly valued medium of exchange in regional trade. Since Stephen the Great defended the Christian borders in over 40 battles and was honored by the Pope as "Athleta Christi" (Champion of Christ), the silver from coins like this one also funded the construction of numerous famous Moldavian monasteries and fortified churches.

Conservation Note: The light patina and the irregular roundness of the planchet (flan) are characteristic of medieval hammered coinage, a process where the coins were struck by hand with the upper die onto the silver blank.

2: 1 Groș [Ștefan III ~1457-1504]

✠ STEFANUS VOIEVO

1 Groschen  

  • Herrscher: Ștefan III. cel Mare oder Stefan der Große (* um 1433 in Borzești; † 2. Juli 1504 in Suceava)
  • Münztyp: Typ IIa
  • Material: Silber (Ag), Gewicht: 0,51 g
  • Datierung: 1457-1504
  • Herkunft: Fürstentum Moldau (Suceva)
  • Rund (unregelmäßig), gehämmert

 

Beschreibung 

  • Vorderseite (Avers): Schild mit Doppelkreuz in der Mitte
  • Schrift: Latein (Unziale Schrift) 
  • Beschriftung: ✠ STEFANUS VOIEVO 

 

  • Rückseite (Revers): Auerochsenkopf mit fünfzackigem Stern zwischen den Hörnern, links eine Rose mit fünf Blütenblättern, rechts eine Mondsichel.
  • Schrift: Latein (Unziale Schrift) 
  • Beschriftung: ✠ MONETA MOLDAVIE 

 

Historischer Kontext & Bedeutung

Diese Silbermünze ist ein bedeutendes Zeugnis der wirtschaftlichen und politischen Blütezeit des Fürstentums Moldau unter Stefan dem Großen. Während seiner fast 50-jährigen Herrschaft festigte Stefan nicht nur die Unabhängigkeit seines Landes gegen das Osmanische Reich, Polen und Ungarn, sondern reformierte auch das Währungssystem grundlegend.

Der Typ IIa zeichnet sich durch eine besonders feine kunsthandwerkliche Ausführung aus und spiegelt den europäischen Einfluss auf die moldauische Heraldik wider (insbesondere durch die Lilien und den gotischen Schild). Die Münzen wurden in der landesherrlichen Münzstätte in der damaligen Hauptstadt Suceava geschlagen.

Der moldauische Groschen war im regionalen Handel ein stabiles und geschätztes Zahlungsmittel. Da Stefan der Große in über 40 Schlachten die christlichen Grenzen verteidigte und vom Papst als „Athleta Christi“ (Mitstreiter Christi) geehrt wurde, finanzierte das Silber aus Münzen wie dieser auch den Bau zahlreicher der berühmten moldauischen Klöster und Wehrkirchen.

Konservatorischer Hinweis: Die leichte Patina und die unregelmäßige Rundung des Schrötlings sind charakteristisch für die mittelalterliche Hammerprägung, bei der die Münzen von Hand mit dem Oberstempel auf den Silberrohling geschlagen wurden.

1 Groș 

  • Domnitor: Ștefan III cel Mare sau Ștefan cel Mare (* cca. 1433 în Borzești; † 2 iulie 1504 în Suceava)
  • Tip monetar: Tip IIa
  • Material: Argint (Ag), Greutate: 0,51 g
  • Datare: 1457-1504
  • Origine: Principatul Moldovei (Suceava)
  • Rotundă (neregulată), bătută cu ciocanul

 

Descriere

  • Avers: Scut cu cruce dublă în centru
  • Scriere: Latină (Scriere uncială)
  • Legendă: ✠ STEFANUS VOIEVO

 

  • Revers: Cap de bour cu stea cu cinci raze între coarne, la stânga o roză cu cinci petale, la dreapta o semilună.
  • Scriere: Latină (Scriere uncială)
  • Legendă: ✠ MONETA MOLDAVIE

 

Context istoric & Semnificație

Această monedă de argint este o mărturie importantă a perioadei de înflorire economică și politică a Principatului Moldovei sub Ștefan cel Mare. În timpul domniei sale de aproape 50 de ani, Ștefan nu doar că a consolidat independența țării sale în fața Imperiului Otoman, Poloniei și Ungariei, dar a reformat și sistemul monetar în mod fundamental.

Tipul IIa se remarcă printr-o execuție artistică deosebit de fină și reflectă influența europeană asupra heraldicii moldovenești (în special prin crini și scutul gotic). Monedele au fost bătute în monetăria domnească din capitala de atunci, Suceava.

Grosul moldovenesc era un mijloc de plată stabil și apreciat în comerțul regional. Deoarece Ștefan cel Mare a apărat granițele creștine în peste 40 de bătălii și a fost numit de Papă „Athleta Christi” (Atletul lui Hristos), argintul din monede precum aceasta a finanțat și construcția a numeroase mănăstiri și biserici fortificate celebre din Moldova.

Notă de conservare: Patina ușoară și rotunjimea neregulată a flanului sunt caracteristice pentru baterea medievală cu ciocanul, procedeu prin care monedele erau lovite manual cu stanța superioară pe blancul de argint.

1 Groș 

  • Ruler: Ștefan III cel Mare or Stephen the Great (* c. 1433 in Borzești; † July 2, 1504 in Suceava)
  • Coin Type: Type IIa
  • Material: Silver (Ag), Weight: 0.51 g
  • Date: 1457-1504
  • Origin: Principality of Moldavia (Suceava)
  • Round (irregular), hammered

 

Description

  • Obverse (Avers): Shield with a double cross in the center
  • Script: Latin (Uncial script)
  • Inscription: ✠ STEFANUS VOIEVO

 

  • Reverse (Revers): Aurochs head with a five-pointed star between the horns, a five-petaled rose on the left, and a crescent moon on the right.
  • Script: Latin (Uncial script)
  • Inscription: ✠ MONETA MOLDAVIE

 

Historical Context & Significance

This silver coin is an important testament to the economic and political golden age of the Principality of Moldavia under Stephen the Great. During his reign of nearly 50 years, Stephen not only consolidated his country's independence against the Ottoman Empire, Poland, and Hungary, but also fundamentally reformed the monetary system.

Type IIa is characterized by a particularly fine artistic execution and reflects the European influence on Moldavian heraldry (especially through the fleurs-de-lis and the Gothic shield). The coins were struck at the princely mint in the former capital of Suceava.

The Moldavian groschen (gros) was a stable and highly valued medium of exchange in regional trade. Since Stephen the Great defended the Christian borders in over 40 battles and was honored by the Pope as "Athleta Christi" (Champion of Christ), the silver from coins like this one also funded the construction of numerous famous Moldavian monasteries and fortified churches.

Conservation Note: The light patina and the irregular roundness of the planchet (flan) are characteristic of medieval hammered coinage, a process where the coins were struck by hand with the upper die onto the silver blank.

Alle Rechte vorbehalten, Urheberrecht © Honorarkonsulat der Republik Moldau | Neuhaus | Kärnten 

Information icon

Wir benötigen Ihre Zustimmung zum Laden der Übersetzungen

Wir nutzen einen Drittanbieter-Service, um den Inhalt der Website zu übersetzen, der möglicherweise Daten über Ihre Aktivitäten sammelt. Bitte überprüfen Sie die Details in der Datenschutzerklärung und akzeptieren Sie den Dienst, um die Übersetzungen zu sehen.